Cum am ajuns sa-mi las copilul la cresa

  • 0 comments

de Ramona Dinescu

Daca ezitati intre cresa si bona, cititi povestea de mai jos!

In mintea mea, cresa era ceva comunist, unde bebelusii stau in patuturi, iar niste asistente sau ingrijitoate trec pe la ei din cand in cand, le dau sa manance si ii schimba. In rest nici o activitate care sa ajute la stimularea dezvoltarii copiilor. Ei bine, nici macar nu stiu daca lucrurile au stat vreodata asa, dar cert este ca la cresa copilului meu lucrurile stau cu totul altfel.

Dar sa incep cu inceputul. In timpul celei de-a doua sarcini, fiind o mama activa, cu o cariera solicitanta, bineinteles ca mi-am facut planuri legate de ceea ce voi face in perioada urmatoare nasterii copilului.

Am decis ca voi sta in concediu de maternitate 6 luni, iar dupa aceea ma voi reintoarce la lucru, din doua motive majore: sunt genul de mama care vrea sa munceasca si sa contribuie la intretinerea familiei (ma simt bine daca e asa); al doilea motiv ne ghideaza pe fiecare dintre noi si anume nevoia de inca un salariu.

Pentru ca la primul copil am avut bona si am gasit persoana ideala in foarte scurt timp si foarte usor, m-am gandit ca si pentru cel mic voi apela la serviciile unei bone.

Asadar, totul era simplu, planificat in detaliu, nu ma gandeam ca voi ajunge sa intampin probleme. Numai ca, fostul loc de munca s-a desfiintat si acum aveam alta problema pe cap: sa-mi gasesc un job. Astfel, alegerea bonei a trecut pe locul doi. Cand in sfarsit mi-am gasit un job, am solicitat sa incep lucrul in doua saptamani ca sa am timp sa gasesc o bona.

Cautari fara rezultat

A doua zi, am si inceput sa postez anunturi de angajare pentru bona si m-am inarmat cu rabdare sa raspund la toate telefoanele de solicitare. Au sunat doua bone. Am mai asteptat cateva zile, timp in care am mai sunat vreo cinci. Am tras aer in piept si m-am gandit ca asta nu inseamna nimic. Am mai dat cateva anunturi. Am reusit sa vad vreo 10 bone. Niciuna nu era pe placul meu. Toate voiau bani mai multi decat le puteam oferi, un program de lucru mai scurt si stabilitate din partea mea. Niciuna nu stia macar un cantec pentru copii.

Am apelat atunci la o agentie de bone. Primeam numai profiluri de bone trecute de varsta a doua, in ciuda solicitarii mele de a mi se propune o bona tanara. Nu am avut efectiv de unde alege.

Pentru ca timpul ma presa, am ales totusi o bona care avea foarte multe lipsuri, copilul nu vroia sa stea cu ea, nu se ocupa de nimic legat de menajul lui, dar mi-am zis in minte ca nimeni nu e perfect si trebuie sa am rabdare.

Am inceput serviciul, incercand sa ma linistesc singura ca totul va fi bine.

Dupa trei zile, cu o jumatate de ora inainte sa plec la munca, am primit un sms din partea bonei care spunea ca nu mai poate avea grija de bebelusul meu. Panica totala! Trebuia sa plec totusi la munca si nu aveam cu cine sa las copilul. Sotul meu a gasit rezolvarea. A ramas el acasa cu copilul in ziua aceea si urmatoarele cinci. Era o situatie provizorie pe care trebuia sa o rezolvam cumva.

”De ce nu gasim o cresa?”

In ziua aceea am mai dat un anunt sperand sa se intample un miracol si sa gasim o bona imediat. Nici vorba. Atunci sotul meu mi-a zis: ”Situatia asta nu poate continua. Eu nu pot sa stau cu copiii acasa. Ori renunti tu la serviciu, ori hai sa gasim o solutie.” Ne-am gandit inclusiv sa-i mutam pe bunicii de la Sfantu Gheorghe in Bucuresti. Era imposibil de realizat.

Tot sotul meu a intrebat: De ce nu gasim o cresa?

Eu m-am aricit toata si am inceput sa delirez. ”Cum o cresa?! Tu stii ce inseamna o cresa?! Copiii stau legati in patuturi de fier si trece din cand in cand o asistenta pe la ei. Le da mancare si ii schimba o data pe zi. Nu vorbeste nimeni cu ei, nu le canta, nu le citesc. Stau si plang toata ziua. Vrei sa se imbolnaveasca copilul?” El a incercat sa ma linistesca si mi-a spus ca ar trebui sa ne interesam, caci e imposibil sa nu existe si crese private. In plus, cu siguranta nu este asa nici macar la o cresa de stat. Totul e doar in mintea mea.

Tot nu voiam sa aud de aceasta idee, insa ca sa nu zica ca sunt incapatanata, am cautat pe internet si am gasit chiar vreo sapte crese private numai in apropierea casei noastre. Am facut programari si am inceput sa le vedem. Situatia era cu totul alta decat cea din mintea mea. Aproape ca se bateau in conditii excelente pentru bebelusi.

Unele aveau o curte foarte mare, altele aveau supraveghere video iar parintii puteau vedea in timp real ce fac copiii, majoritatea aveau bucatarie proprie unde se gatea special pentru bebelusi, camere curate, mari, aerisite, patuturi cu melodii, centre de activitati, personal specializat etc.

Dupa ce le-am vazut pe toate, ne-a atras atentia una singura: aici am fost intrebati ce obiceiuri are copilul, iar cand am spus ca il leganam pe picioare ca sa adoarma, mi s-a raspuns ca acelasi lucru vor face si ingrijitoarele. Pentru ca bebe abia incepuse diversificarea, m-au rugat ca pentru o perioada sa ii aducem noi mancarea de acasa ca sa simta gustul familiar. In celelalte crese, nici nu se punea problema de adus mancare din exterior.

Aceasta cresa nu avea supraveghere video, insa am invatat lectia de la primul copil: pentru linistea mea psihica, trebuie sa am inceredere. Cata vreme copilul era vesel, schimbat, spalat, hranit, nu aveam de ce sa-mi fac griji.

Primele luni la cresa

Copilul meu avea aproape sapte luni cand a pasit pentru prima data pragul cresei. Eram mai emotionata ca niciodata. Dar, cel mai tare, ma incerca un sentiment de teama si nesiguranta. Eram pe punctul de a renunta chiar in momentul in care am intrat pe usa. Simteam ca nu sunt o mama buna, ca imi abandonez copilul si aveam numai ganduri negre.

In prima zi, cred ca am sunat de cel putin sapte ori sa vad ce face copilul. Eram constienta ca nu va manca si nu va dormi bine, cel putin in primele zile, dar, cand primeam confirmarea la telefon, parca imi cadea cerul in cap. Dupa prima saptamana, in care am vazut ca nu i s-a intamplat nimic copilului, m-am mai calmat putin, insa tot nu reuseam sa trec peste momentul despartirii, momentul in care il lasam dimineata in bratele ingrijitoarei, iar el tipa ca din gura de sarpe. Incet, incet m-am obisnuit si cu asta si el s-a obisnuit cu ideea ca ramane cateva ore pe zi acolo. Primele probleme cu care ne-am confruntat au fost racelile luate din colectivitate pe care i le “daruia” si fratelui sau (cred ca nu au ratat niciun virus). O alta problema era ca daca cel mic nu lipsea doua saptamani legate, in aceeasi luna, nu beneficiam de o reducere a taxei lunare. Eram cumva si bolnavi si cu banii dati, o frustrare imensa care nu-mi dadea pace. Din fericire am gasit intelegere de la managerul cresei care ne-a recalculat taxa de scolarizare.

Avantajele mersului la cresa

Acum vine si partea buna. Aproape am uitat chinurile prin care am trecut cu bolile copiilor, caci am inceput sa vad lucrurile bune. Dupa 6 luni de mers la cresa, cu pauze de convalescenta cu tot, bebelusul meu s-a dezvoltat foarte bine. A mers repde in picioare, este autonom, descurcaret si foarte sigur pe el. La 1 an si 4 luni, cat are acum, alearga, se catara, mananca singur. Da, mananca singur, cu multa dexteritate si talent. In plus, mananca orice, privilegiu de care nu m-am bucurat la primul copil. Este foarte sociabil si prietenos. Se joaca cu orice copil si nu face iures daca trebuie sa imparta jucariile. Nu putem sti daca pur si simplu asta e firea lui sau daca l-a ajutat si cresa, dar eu tind sa cred ca si viata printre alti copii a avut un cuvant de spus in dezvoltarea sa.

In fiecare dimineata, cand mergem la cresa, dupa ce il schimb, imi da un pupic, ii pun rucsacul in spate si merge singur in grupa. Se simte acolo ca acasa.

De la 1 martie pana la sfarsitul lui iunie, copilul a mai avut doar de doua ori nasul putin infundat si o singura data febra. Cred ca am depasit perioada grea si i s-a imunizat organismul. Voi face insa o revenire la acest text, in toamna viitoare, ca sa va spun cum se descurca cu racelile.

In concluzie, dragi mame, daca nu aveti alte solutii, daca bunicii sunt departe si voi la serviciu, eu va recomand sa alegeti cresa. Nu orice cresa, fireste, ci pe aceea pe care v-o permiteti si care indeplineste conditiile pe care le cereti. Veti simti din prima care e cresa potrivita pentru copiii vostri.

Sursa: desprecopii.ro

Share Social